Tânăr manierat caut babe

M-am trezit cu impresia că nu e adevărat. Că niciodată maşinile n-au oprit la trecerea de pietoni. Că fuga asta mimată, teatrală - "mă mişc, dom'le, mă mişc din faţa ta, doar că mai repede nu pot" - a fost dintotdeauna modul meu de a traversa strada. Că jocul ce-l jucăm în fiecare dimineaţă, eu pieton şi tu şofer, eu prefăcându-mă că mă grăbesc şi tu grăbindu-te să te prefaci că mă calci (dacă ne ciocnim înseamnă că unul dintre noi e fraier, un slab jucător, FAULT BĂĂĂ!!), îl ştiu încă de mic. Şi că ne-am înjurat dintotdeauna. Mi-am chinuit memoria un sfert de oră până când am reuşit să evoc, sub semnul lui "a fost odată", imaginea unei maşini oprite în timp ce eu traversez. Da, s-a întamplat.

Locuiesc la capătul lui Ion Mihalache şi muncesc în zona Obor - o distanţă medie pentru dimensiunile Bucureştiului. De acasă până la muncă sunt, cred, 10 treceri cu semafor şi 5 fără. Diferenţa de timp pe care o câştigă un şofer ce doar încetineşte, fugărind pietonul în loc să oprească, este de zece secunde/trecere nesemaforizată. Fie douăzeci. 20x5=100 de secunde, puţin peste un minut şi jumătate. Un calcul pe care-l poate face oricine, cu o concluzie evidentă: dacă doar încetineşti la trecere, nu câştigi nimic. Te grăbeşti cu adevărat? E necesar să faultezi. S-ar părea că nu sunt singurul care s-a prins: zilele trecute era să fiu călcat de două ori pe trecere. E oarecum amuzant să priveşti disperarea şoferului, cum trage el de volan, cum intră pe contrasens doar pentru a mă ocoli, cum înjură în gând şi nu prea toată naţia pietonilor, cum se înfurie pe acceleraţie şi pe ziua de are doar 86400 de secunde!

Nu sunt un fan al flash mob*-ului. Am fost invitat să merg vara la Mall cu fular, să merg să citesc pentru cinci minute la Fântâna Arhitecturii, să merg să mănânc pufuleţi portocalii în timpul discursului electoral al lui Năstase. Nu m-am dus. Dar, simţind o portieră vâjâind la doar câţiva centimetri de mine, mi-am adus aminte de singurul flash mob pe care mi-am dorit să-l organizez, in ideea de a afirma (cât mai clar posibil) "trecerea e un spaţiu al pietonului". Iniţial m-am gândit să strâng - în stilul flash mob, prin anunţ pe un forum şi cu o aparenţă de grupare spontană - 50 de oameni şi să treversăm la pas, în şir indian, o trecere oarecare, încontinuu, timp de 10-15 minute.

Dar, pentru ca impactul să fie maxim, trebuie mai mult de atât. Cele mai importante lucruri sunt ora manifestării - am ales 9 dimineaţa - şi trecerea de pietoni vizată . M-am oprit la două variante: una este trecerea de pe Iancu de Hunedoara, din faţa Spitalului Grigore Alexandrescu, imediat de după ieşirea din pasaj. Blocată timp de 10-15 minute, ar opri circulaţia în Piaţa Victoriei, Pasajul Victoriei, Bd. Titulescu şi puţin din Ion Mihalache şi Kiseleff. Varianta nu mi-a plăcut totuşi foarte mult - acţiunea riscă să fie prea reuşită, din cauza vitezei mari cu care se circulă în general prin pasaj. Varianta a doua a fost trecerea de pe Lascăr Catargiu, imediat de după strada Grigore Alexandrescu. Aici pericolele sunt minime, dar rezultatul poate fi mai spectaculos. În 5 minute blochezi Piaţa Romană, în 10 blocajul ajunge până la Scala iar în 15 sunt şanse să blochezi chiar Universitatea...

După alegerea orei şi fixarea trecerii, mi-am dat seama că, dacă mi-aş pune planul în practică, risc să generez un conflict de stradă. Nu mă gândesc la poliţie - până la urmă, tot ce am face ar fi să trecem strada printr-un loc semnalizat! - ci la nervozitatea şoferilor matinali. M-am întrebat, deci, cum să fac să nu risc manifestări violente? Cine are talentul de a impune măcar aparenţa respectului, dacă nu chiar respectul? Răspunsul a fost evident. Caut, deci, 50 de bătrâne pentru a le ajuta politicos să treacă strada. Mi-ar plăcea să aibă bastoane şi sacoşe şi să traversăm Lascăr Catargiu şi Calea Victoriei mergând încet către piaţa la Matache. Ar fi prima manifestare civică cu iz anarhic a vârstei a treia.

*A flash mob is a group of people who assemble suddenly in a public place, do something unusual or notable, and then disperse. They are usually organized with the help of the Internet or other digital communications networks.

Se numeşte "Flash mob" un grup de persoane ce se strânge brusc într-un loc public, face ceva neobişnuit sau remarcabil şi apoi se împrăştie. Grupurile se organizează în general pe internet. (traducerea mea)