miercuri, octombrie 25, 2006

Top mâncare

miercuri, octombrie 25, 2006
Ei bine, da, fost-am tăguit de Suzi, mă simt în rândul lumii, al modei, aş dori să mulţumesc părinţilor... E un moment foarte prost pentru făcut topuri de mâncare, azi n-am ieşit să mănânc la prânz (aş dori să liniştesc părinţii: am mâncat totuşi dimineaţa o omletă cu brânză şi ceva smântână, am citit în timp ce mâncam, dada, ştiu că e rău) şi mă aflu în dispoziţia aia în care ştiu că nu e bine să intru într-un supermarket pentru că aş devaliza tot raionul de mezeluri. Adică mi-e poftă. O să încerc să înşir totuşi tipuri de mâncare, dar rog să nu fiu luat foarte în serios, e greu să faci un clasament când îţi plac atâtea lucruri.

- Cum tot am fost zilele astea în Veliko Târnovo, pe locul 1 vine o mâncare bulgăreasca (cred că îi zice kavarma, dar termenul ar putea însemna orice), gătită la cuptor, într-un fel de gondolă. Deasupra e un strat gros de branză, oarecum crocant, iar în interior găseşti bucaţele de pui fierte în mult sos, cu ciuperci, roşii, mărar, diverse legume. Asortată cu ardei iute, o salată tzatziki - la ei se numeşte altfel, şi o consideră tradiţional bulgărească - şi o pâine tot tradiţional bulgărească, pe care noi o numim în România "plăcintă cu brânză".
- Pe locul doi trebuie să fie o mâncare de peşte. Că e făcut la cuptor cu sos de vin alb, că e pe grătar cu ciuperci şi salată, că e deliciosul stavride marinat de mama în borcane de 800, că e un borş făcut pe malul Dunării sau un simplu guvide dat prin mălai şi prăjit bine, peştele conţine fosfor şi ne face deştepţi. Vivat! Cea mai originală mâncare de peşte pentru un dobrogean ca mine a fost o zacuscă făcută prin Vaslui. Am mâncat acum 10 ani şi încă nu i-am uitat gustul. Genială.
- Spuneam ceva de Dobrogea? Pai bunicul a avut vie la Murfatlar! Pe toamna asta merge un pahar de must, din căpşunică pe care tocmai ce-ai cules-o şi-ai dat-o prin zdrobitor, alături cu un platou de pomana porcului înveselit cu o mămăliguţă. Merge şi cu o pastramă de oaie, cu pofta deschisă de un păhărel de ţuică, sau o rachie (tot de la vecinii bulgari) sau o palincă venită tocmai din Satu Mare.
- Pâinea bulgărească loveşte din nou. Deci multă plăcintă cu brânză, în stil dobrogean, din aia de mâncam pe Tomis când eram mic, alături cu un pahar de bragă sau de iaurt, plăcintă cum numai în Constanţa găseşti, în Bucureşti înlocuită cu mult mai fadele merdenele sau odioasele Fornetti. Pentru cei ce preferă dulcele, sarailii şi baclavale de la prietenii turci şi tătari, alături cu fondante şi şerbet.
- Pe un onorabil loc cinci se clasează gogoşarii în oţet puşi de mine toamna trecută, am fiert la ei trei zile de nu mai ştiam unde să ascund motanul care strănuta încontinuu. Alături punem gogonele cu conopidă, ţelină, morcov şi hrean, care mi-au ieşit tot atât de bune, de mă întreb acum de ce n-am mai pus anul ăsta.

Ei, uite că am strâns de-un top 5. Rugaţi-vă să găsesc rapid un restaurant, altfel mă sinucid. :)

9 minute

şţâă probă sunt pe tastatura în română 1,2,3 start! mă simt ca la un concurs de tastat-viteză, în urechi îmi sună Jet - Are you gonna be my girl şi vocalul zice I say 1,2,3. Nu merge. Nu vreau. Nu pot. De ce să zic tot? Recitesc. N-am zis nimic. E bine. Nu spune! Nu-i lăsa să ştie! Citeam cred în Dilema, parcă scria Cosaşu citându-l pe Eco, cum că unui intelectual îi trec prin minte 150 de gânduri pe minut. Gânduri frumoase, deosebite, cizelate, sau nu, nu cizelate, doar frânturi, bucăţele, o sonată într-un colţ, un portret în altul, poate şi ceva atmosferă (cum arată atmosfera unui gând? mă opresc cu paranteza, devin tetelian). Citeam cred în Playboy că un bărbat se gândeşte la sex de nu ştiu câte ori pe secundă, şi nu-mi dau seama cum să împac afirmaţia savanţilor americani (care au făcut un studiu, se ştie) cu afirmaţia lui Eco. Eco a făcut un studiu? Şi chiar daca a făcut, nu-i american. Recitesc. Tot n-am spus nimic. E în continuare bine. Am pus italice. E şi mai bine. Deci, 150 de gânduri pe minut. Cum le transcrii? Mă simt ca la un concurs de tastat-viteză. Un intelectual care ar dori să se scurgă cu fiecare gând pe foaie ar trebui să fie bicefal şi cu 100 de mâini. Un creier gândeşte. Celălat receptează, sortează şi transmite informaţia către cele 100 de mâini. Capul nr. 2 trebuie să nu fie intelectual, pentru că atunci ar avea şi el 150 de gânduri pe minut. Capul numărul 2 are voie să se gândească la sex. Au trecut minutele, ce bine, dădeam în pornografie. Recitesc. N-am zis nimic. I say 1, 2, 3.

--------------------

Vio a scris:

A fost asadar asa (brusc m-am linistit) :
"9 minute tre sa scriu intr-un mare flux tot ce-mi trece prin cap, fara sa corectez (in afara de cratime, virgule, puncte, shuri, tzuri, normal). Am fost tagguita de Alina si tre sa tagguiesc mai departe, am impresia ca asta e noua moda, noul val de trimite la inca 5 si ti se vandeplini o dorinta arzatoare, dar de ce nu?"

Cred ca la mine au fost 7 minute, dar presupun ca merge.










 
jurnal accidental © 2008. Design by Pocket