Am fost provocat. Am fost provocat fără să mi se impună să fiu sincer, exact, exhaustiv, aşa că, pentru câteva minute, voi fi "Curierul inimilor".
***
Dragă curierule,
Ai dormit vreodată iepureşte? Sau nu, că nu e ăsta termenul, ţi-ai dorit vreodată să dormi adânc-adânc şi să nu reuşeşti? Stăteam în căminele fizicii în cameră cu Radu şi cu Mişu - Radu era un crai, un Don Juan, pe când Mişu... nu. Poate că nu ţi-e familiară atmosfera dintr-un cămin studenţesc, poate că n-ai stat niciodată în pat cu ochii închişi şi cu pătura trasă peste cap gândind "da' nu mai termină ăştia odată, că vreau la baie?" Ei bine, nici eu n-am trecut prin asta, dar era cât pe ce. Era o seară importantă. Radu hoinărea cine ştie pe unde dar, dar! Mişu venise în cameră cu o tipă! La radio era rondul de noapte al lui Exarhu, au dat mai tare (ce bine, aveam o ocupaţie), s-au dezbrăcat şi s-au băgat în pat. Deodată n-am mai putut să aud vocea lui Exarhu, am fost captivat de ce zicea Mişu. Îi povestea tipei mişcarea pe plan înclinat. Vorbea de forţa normală, de atracţia gravitaţională, de indicele de frecare, ce să mai, toată lecţia pentru care era să rămân corigent la fizică într-a noua. Şi nici măcar nu era metaforic, Mişu nu putea fi bănuit de subtilitate. Vorbea şcolăreşte şi era în acelaşi timp pedant, avea în voce o dojană, era nemulţumit că tipa nu pare să înţeleagă şi, blasfemie!, nici nu părea prea interesată. Am adormit la puţin timp după ce luase o foaie şi se apucase să-i deseneze.
A doua zi, Radu a dat bucuros uşa de perete şi l-a întrebat: "Ei, ia zi, cum a fost?" "N-a vrut mă, n-a vrut şi pace..." Mă gândesc că n-ar fi rău ca o femeie să ştie ceva fizică, uneori poate fi calitatea pe care doreşti să o întâlneşti la o femeie.
***
- Dragă curierule, Îti place să…?
- Îmi place, cum să nu.
***
Dragă curierule,
Eram în curtea şcolii cu Cornel. Cornel era fotbalist şi coleg cu mine. Cred că era cool, doar că nu se inventase încă termenul. Şmecher era, că doar o sărutase pe Aida, diva gimnaziului. În curte a apărut o babă cu un cocoş şi un cuţit. Era neputincioasă şi avea nevoie de un suflet sensibil să taie dihania. Cornel a pălit, a tuşit şi-a refuzat să fie un bun cetăţean. Am fost singura speranţă a bătrânei, singura speranţă a nepoţeilor murind de foame. Cuţitul era tocit şi-am muncit din greu. Sper că friptura a fost bună. De atunci, ca o reparaţie, mi-am spus că păsările mele preferate sunt cocoşii. E grav?
***
Dragă curierule,
Mi-a plăcut tema ediţiei trecute, calitatea pe care ai vrea s-o ai din naştere, mi-a adus aminte de un banc vechi, atât de vechi încât nici nu sunt sigur că ştiam să citesc pe vremea când l-am citit în Urzica. Bulă urma să fie tată, aştepta plin de emoţii în holul maternităţii. O soră se apropie de el, Bulă e fericit,
- Spune, spune, mi s-a născut copilul? Sora nu era foarte veselă,
- Ştiţi, s-a născut, dar sunt câteva probleme...
- Nu-i nimic, eu îl iubesc oricum, copilul meu, de când aştept asta!
- Ştiţi, copilul nu are picioare...
- N-are picioare!? Nu-i nimic, e al meu, îl iubesc, adu-mi-l!
- ...nu are mâini...
- N-are mâini!!? Nu-i nimic, e al meu, îl iubesc, adu-mi-l!
- ...nu are corp...
- N-are corp!!!!? Nu-i nimic, e al meu, îl iubesc, adu-mi-l!
Sora pleacă şi revine cu o ureche mare, mare, pe care o aşează cu grijă în braţele lui Bulă.
- Copiiiiiilul meu, vaaai, tată, de ce te-ai născut aşa! Nu-i nimic, eu te iubesc oricum!
- Domnu Bulă, ştiţi, vorbiţi puţin mai tare, că nu aude prea bine...
***
Dragă curierule,
Eram în vizită la marchiză când m-am simţit devizajată de vizitiu prin vizeta de vizavi. Venisem de vineri când primisem viza şi recunosc ruşinată că regăsisem cu regret un regent schimbat, schilav, o schiţă a schifistului schilit ce odinioară parcă valsa printre balize... Vizitiul care mă viziona prin vizor din vizuina lui mi-a părut atunci amantul animalic ce-mi anima aspiraţiile şi i-am dat cheia de la cameră. Dragă curierule, cine-ar fi bănuit, atunci, la marchiză, că va fugi cu-a mea valiză?
O devalizată fată fără de deviză,
Petrarchiza
***
***
Dragă curierule,
Ai dormit vreodată iepureşte? Sau nu, că nu e ăsta termenul, ţi-ai dorit vreodată să dormi adânc-adânc şi să nu reuşeşti? Stăteam în căminele fizicii în cameră cu Radu şi cu Mişu - Radu era un crai, un Don Juan, pe când Mişu... nu. Poate că nu ţi-e familiară atmosfera dintr-un cămin studenţesc, poate că n-ai stat niciodată în pat cu ochii închişi şi cu pătura trasă peste cap gândind "da' nu mai termină ăştia odată, că vreau la baie?" Ei bine, nici eu n-am trecut prin asta, dar era cât pe ce. Era o seară importantă. Radu hoinărea cine ştie pe unde dar, dar! Mişu venise în cameră cu o tipă! La radio era rondul de noapte al lui Exarhu, au dat mai tare (ce bine, aveam o ocupaţie), s-au dezbrăcat şi s-au băgat în pat. Deodată n-am mai putut să aud vocea lui Exarhu, am fost captivat de ce zicea Mişu. Îi povestea tipei mişcarea pe plan înclinat. Vorbea de forţa normală, de atracţia gravitaţională, de indicele de frecare, ce să mai, toată lecţia pentru care era să rămân corigent la fizică într-a noua. Şi nici măcar nu era metaforic, Mişu nu putea fi bănuit de subtilitate. Vorbea şcolăreşte şi era în acelaşi timp pedant, avea în voce o dojană, era nemulţumit că tipa nu pare să înţeleagă şi, blasfemie!, nici nu părea prea interesată. Am adormit la puţin timp după ce luase o foaie şi se apucase să-i deseneze.
A doua zi, Radu a dat bucuros uşa de perete şi l-a întrebat: "Ei, ia zi, cum a fost?" "N-a vrut mă, n-a vrut şi pace..." Mă gândesc că n-ar fi rău ca o femeie să ştie ceva fizică, uneori poate fi calitatea pe care doreşti să o întâlneşti la o femeie.
***
- Dragă curierule, Îti place să…?
- Îmi place, cum să nu.
***
Dragă curierule,
Eram în curtea şcolii cu Cornel. Cornel era fotbalist şi coleg cu mine. Cred că era cool, doar că nu se inventase încă termenul. Şmecher era, că doar o sărutase pe Aida, diva gimnaziului. În curte a apărut o babă cu un cocoş şi un cuţit. Era neputincioasă şi avea nevoie de un suflet sensibil să taie dihania. Cornel a pălit, a tuşit şi-a refuzat să fie un bun cetăţean. Am fost singura speranţă a bătrânei, singura speranţă a nepoţeilor murind de foame. Cuţitul era tocit şi-am muncit din greu. Sper că friptura a fost bună. De atunci, ca o reparaţie, mi-am spus că păsările mele preferate sunt cocoşii. E grav?
***
Dragă curierule,
Mi-a plăcut tema ediţiei trecute, calitatea pe care ai vrea s-o ai din naştere, mi-a adus aminte de un banc vechi, atât de vechi încât nici nu sunt sigur că ştiam să citesc pe vremea când l-am citit în Urzica. Bulă urma să fie tată, aştepta plin de emoţii în holul maternităţii. O soră se apropie de el, Bulă e fericit,
- Spune, spune, mi s-a născut copilul? Sora nu era foarte veselă,
- Ştiţi, s-a născut, dar sunt câteva probleme...
- Nu-i nimic, eu îl iubesc oricum, copilul meu, de când aştept asta!
- Ştiţi, copilul nu are picioare...
- N-are picioare!? Nu-i nimic, e al meu, îl iubesc, adu-mi-l!
- ...nu are mâini...
- N-are mâini!!? Nu-i nimic, e al meu, îl iubesc, adu-mi-l!
- ...nu are corp...
- N-are corp!!!!? Nu-i nimic, e al meu, îl iubesc, adu-mi-l!
Sora pleacă şi revine cu o ureche mare, mare, pe care o aşează cu grijă în braţele lui Bulă.
- Copiiiiiilul meu, vaaai, tată, de ce te-ai născut aşa! Nu-i nimic, eu te iubesc oricum!
- Domnu Bulă, ştiţi, vorbiţi puţin mai tare, că nu aude prea bine...
***
Dragă curierule,
Eram în vizită la marchiză când m-am simţit devizajată de vizitiu prin vizeta de vizavi. Venisem de vineri când primisem viza şi recunosc ruşinată că regăsisem cu regret un regent schimbat, schilav, o schiţă a schifistului schilit ce odinioară parcă valsa printre balize... Vizitiul care mă viziona prin vizor din vizuina lui mi-a părut atunci amantul animalic ce-mi anima aspiraţiile şi i-am dat cheia de la cameră. Dragă curierule, cine-ar fi bănuit, atunci, la marchiză, că va fugi cu-a mea valiză?
O devalizată fată fără de deviză,
Petrarchiza
***
Postari pe e-mail
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu