(Scris în joacă pe un forum, pentru un "Concurs de texte proaste". N-a câştigat, şi nu pot sa mă decid dacă asta e bine sau rău.)
- Frate, cu cât dai doza? Albinosul privea ciudat, amuşinând parcă gaborul din mine. Adevărul este că avea la ce să se uite, ofeream un adevărat spectacol - eram nesigur, mă aflam pentru prima dată pe străzile mizere din arondismentul Perif2, era pentru prima dată când voiam să iau o doză deşi habar n-aveam cum e. Eram nedormit de trei zile, rătăceam prin baruri de la Ziua Androginului în căutarea a nu-ştiu-ce inefabil care, exact în momentul în care simţeam că-l pot defini, îmi scăpa. Nu eram singur - luasem după mine câinele ce-l găsisem printre pubele. Îl botezasem Calu, după un proverb stupid, auzit la HyperEnciclopedia, pe care nu l-am înţeles niciodata: "Calul face, calul trage". Nu era numele lui adevărat, auzisem golanii de pe strada 3 strigându-l uneori "Fetiţa", apoi izbucnind în râsete groase. Nu-mi plăcea cum sună Fetiţa, numai rostirea numelui şi făcea ca gândurile să mi se înceţoşeze în cap, aveam convingerea că reprezintă ceva vulgar, mă ducea cu gândul la o copilărie pe care, fireşte, nu aveam cum să mi-o mai amintesc. Amintirile se şterg la vârsta majoratului, copilăria reprezintă o perioadă interzisă. "Calu. Numele tău e Calu".
-DISPARI, Pipú! îmi spuse Albinosul. N-am nimic pentru tine.
Atunci l-am tăiat. A fost o pornire de moment; poate ar fi trebuit să mă rog de el, poate ar fi trebuit să caut un alt traficant... dar nu-mi place să mi se spună Pipú la fel cum nu-mi place cum sună Fetiţa. Oricum n-am timp de remuşcări; gaborii vor fi aici în câteva minute. Probabil că nu le pasă că un alt traficant e mort, dar vor să pună ei mâna pe marfă. Încep să îl pipăi febril, încercând ca sângele să nu-mi facă greaţă. Încă se prelinge prin gaura din gât iar Calu a început să îl lingă; simt disperarea cum urcă şi încep să aiurez, amestecând cuvinte fără sens cu discursul Secretarului 5 de la festivitate: "Mami..." "... în această zi în care comemoram..." "...eliberarea rasei umane..." "Tati!" "... egalitatea în cea mai înaltă formă a sa". AM GASIT! Pastilele erau mici şi pătrate, în două culori. Aleg la nimereală o pastilă albastră şi o înghit, le împrăştii pe restul pe trotoar şi o rup la fugă pe aleile în zig zag, încercând să mă rătăcesc. Dintr-o dată simt cum pastila îşi face efectul, fuga mi se potoleşte în timp ce mirarea pune stăpânire pe mine. Între picioare îmi creştea, ca o amintire străveche, o pulă.
- Frate, cu cât dai doza? Albinosul privea ciudat, amuşinând parcă gaborul din mine. Adevărul este că avea la ce să se uite, ofeream un adevărat spectacol - eram nesigur, mă aflam pentru prima dată pe străzile mizere din arondismentul Perif2, era pentru prima dată când voiam să iau o doză deşi habar n-aveam cum e. Eram nedormit de trei zile, rătăceam prin baruri de la Ziua Androginului în căutarea a nu-ştiu-ce inefabil care, exact în momentul în care simţeam că-l pot defini, îmi scăpa. Nu eram singur - luasem după mine câinele ce-l găsisem printre pubele. Îl botezasem Calu, după un proverb stupid, auzit la HyperEnciclopedia, pe care nu l-am înţeles niciodata: "Calul face, calul trage". Nu era numele lui adevărat, auzisem golanii de pe strada 3 strigându-l uneori "Fetiţa", apoi izbucnind în râsete groase. Nu-mi plăcea cum sună Fetiţa, numai rostirea numelui şi făcea ca gândurile să mi se înceţoşeze în cap, aveam convingerea că reprezintă ceva vulgar, mă ducea cu gândul la o copilărie pe care, fireşte, nu aveam cum să mi-o mai amintesc. Amintirile se şterg la vârsta majoratului, copilăria reprezintă o perioadă interzisă. "Calu. Numele tău e Calu".
-DISPARI, Pipú! îmi spuse Albinosul. N-am nimic pentru tine.
Atunci l-am tăiat. A fost o pornire de moment; poate ar fi trebuit să mă rog de el, poate ar fi trebuit să caut un alt traficant... dar nu-mi place să mi se spună Pipú la fel cum nu-mi place cum sună Fetiţa. Oricum n-am timp de remuşcări; gaborii vor fi aici în câteva minute. Probabil că nu le pasă că un alt traficant e mort, dar vor să pună ei mâna pe marfă. Încep să îl pipăi febril, încercând ca sângele să nu-mi facă greaţă. Încă se prelinge prin gaura din gât iar Calu a început să îl lingă; simt disperarea cum urcă şi încep să aiurez, amestecând cuvinte fără sens cu discursul Secretarului 5 de la festivitate: "Mami..." "... în această zi în care comemoram..." "...eliberarea rasei umane..." "Tati!" "... egalitatea în cea mai înaltă formă a sa". AM GASIT! Pastilele erau mici şi pătrate, în două culori. Aleg la nimereală o pastilă albastră şi o înghit, le împrăştii pe restul pe trotoar şi o rup la fugă pe aleile în zig zag, încercând să mă rătăcesc. Dintr-o dată simt cum pastila îşi face efectul, fuga mi se potoleşte în timp ce mirarea pune stăpânire pe mine. Între picioare îmi creştea, ca o amintire străveche, o pulă.
Postari pe e-mail
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu