jurnal accidental: iunie 2007

În numărul de azi al "Şapte seri" a apărut probabil articolul de mai jos. L-am scris luni pe la miezul nopţii, când mi s-a părut ok. L-am recitit a doua zi şi mi s-a părut teribil de slab, dar deja îl trimisesem... În fine, acum nu mai contează. ( Şi totuşi, o precizare: două persoane au citit articolul până să-l dau şi mi-au spus că e ok. Aş prefera ca pe viitor să-mi zică "vezi băi că e de rahat, refă-l" - eram totuşi după trei nopţi nedormite, situaţie în care nu pot fi bănuit de discernământ. )

Băi, știi cum a fost la Anathema?

Sâmbătă, Sibiu, a doua zi de festival Artmania, prima pentru mine. Stau la o terasă din Piața Mare, cu o apă plată în față (huooo!) și încerc să intru în atmosferă. Fuste negre, tricouri negre, blugi negri, ciorapi de plasă negri, bocanci negri, aparate foto negre, brățara mea de presă – neagră. Un bătrân îi arată nepotului pe la cinci ani un grup de punkeri (ținte, lanțuri, piercinguri de argint; creste) și îi spune “Uite, ei sunt fanii…”
Încep să cânte Tarot – simpatici -, mă duc să fac poze. Mă întâlnesc cu Cristina – “băi, știi cum a fost ieri la Anathema?” Nu știu și nici n-am timp să aflu, mă pregătesc să-i pozez pe The Gathering – care mi-au plăcut tot cu piesele de pe Mandylion – în timp ce remarc surprins că programul se respectă aproape la minut. Dau de Cosmin, care tropăie în așteptarea My Dying Bride și îmi spune “băi, știi cum a fost la Anathema?” Nu apucă să termine că dau de Ion, “când ai venit?” “azi” “ah, deci nu știi cum …” “nu știu” “din suflet, mă, din suflet”. E bine că am lămurit, acum intră My Dying Bride – geniali, geniali, geniali, marele nume din festival, după mine. Au urmat Within Temptation, “formație pop cu chitări, dar plac ăstora mici”, cum mi-a spus un vechi rocker, “eh, poate că am îmbătrânit noi”, am adăugat eu. Sunau bine, nimic de zis.
Ultima zi a fost și ea încărcată: lansare de carte Nightwish, cu Marco Hietala, dublă lansare de carte Polirom, cu Cristian Geambașu (“Dincolo de scor”) și Alin Buzarin (“Raport de cornere”), concerte Luna Amara, Vița de vie, After Forever și Iris. Public parcă mai puțin, dar la fel de entuziast, în ciuda ploii care a început în timpul concertului After Forever. Când am plecat, un jandarm fredona “sunt liber, sau așa ceva…” Am zâmbit și m-am dus la tren. [...]
Acum patru ani, în drum spre Festivalul de jazz de la Sibiu, mă opream în Brașov să mă tund. Frizerița mi-a împletit părul lung până la mijloc într-o coadă și mi-a spus că insistă să mă întorc să-l iau, ea o să-l păstreze. Mi-a părut rău că acum n-am dat o fugă să-i spun “Doamnă, dați-mi vă rog coada, îmi trebuie pentru un festival!”

Poze:

Tarot