Un vis cu piept de plastic

- lucrare pentru Simbol şi simbolizare -

Motto: "I like stuff you don't have to think about too much. Puke! That's a funny word. Puke. (laughing) puke! Don't have to think about that." (George Costanza)

Borat (1) a fost un film controversat chiar înainte de apariţia sa pe ecrane, în 2006. Filmul a fost prezentat drept sexist, homofob, antisemit. Toate ţările arabe l-au interzis, cu excepţia Libanului; în urma apariţiei filmului au fost intentate o serie de procese de către protagoniştii (involuntari) ultragiaţi. Cu toate astea, criticii de film l-au lăudat aproape în unanimitate. Unii văd în film "o comedie imprevizibilă şi nonconformistă care trage, cu o gheară extrem de ascuţită, vălul de pe certitudinile societăţii americane, dezvăluindu-i ipocrizia şi prejudecăţile" (2) (Anca Grădinariu), o comedie în care "se râde mult şi pe toate registrele, pentru că e greu de găsit în trecutul recent o operă care să disece cu asemenea fervoare bigotismului american" (idem). Există şi opinia contrară, cum că "cei care vor să facă din Cohen o spaimă a reacţionarilor, un demascator al intoleranţei americane, uită că, în majoritatea provocărilor sale, el mizează în primul rînd pe toleranţa americană faţă de alte culturi - sau cel puţin pe eforturile interlocutorilor săi de a nu-ivorbi prea de sus unui tip prost îmbrăcat, venit dintr-o ţară cu nume dubios." (3) (Andrei Gorzo) Alex Leo Şerban (4) spune că filmul are "un umor tip Vacanţa mare", iar personajul Borat este "Antisemit, sexist, homofob, [...] nu e nimic altceva decît Refulatul Întrupat." Pe lângă toate cronicile, eu am intrat în cinematograf cu două cuvinte, rămase în cap de la prietenii care văzuseră filmul înaintea mea: "comedie" şi "vulgar".

Filmul începe cu prezentarea personajului Borat, reporter în Kazahstan (filmările au fost făcute în satul Glod, România). Vedem o lume înapoiată, de o sărăcie totală, barbară tehnologic - în casa lui Borat vedem un televizor alb-negru, un radio-casetofon vechi şi ... o vacă; pe stradă vedem un atelaj tras de o femeie, o căruţă trasă de un cal, un porc. În grădiniţa satului vedem copii cu mitraliere. În această lume extremă sunt obiceiuri violente - vedem imagini de la "alergarea evreului" - iar femeile sunt fie deja bătrâne la 43 de ani, fie tinere prostituate. Se anunţă astfel, încă de la început, două trăsături culturale fundamentale ale lumii lui Borat: rasismul şi atitudinea faţă de femei. Trăsături care se presupune că vor intra în conflict cu valorile lumii americane, spre care Borat pleacă într-o Dacie trasă de un cal.

Odată ajuns în SUA, începe "documentarul" despre viaţa americană. Borat este prezentat ca fiind complet inadecvat locului; pe fundal vedem "America aşa cum e" (în subteran, la hotel, pe stradă) în timp ce Borat eliberează o găină în metrou, se cazează în lift, spală rufele la râu, se masturbează în faţa vitrinelor cu manechine de lenjerie, îşi face nevoile pe stradă, încearcă să îmbrăţişeze şi să sărute oameni necunoscuţi. Pe zgârie-nori, în noapte, se văd reclame luminoase. "Happy times".

Borat învaţă cultura americană atât implicit, prin contactul direct, cât şi explicit, prin lecţii cu "profesionişti": ia lecţii de umor, îşi angajează un instructor auto, urmează un curs de bune maniere sau cere lecţii de argou pe strada unui grup de raperi. Are experienţe care ţin de cultura "înaltă" - conversează cu un grup de feministe (Veteran Feminists of America), cu politicieni (Alan Keys, Bob Barr), participă la o cină selectă, vizitează un magazin de antichităţi - sau de cultura pop: e invitat la un matinal de televiziune, participă la Gay Pride, merge la un rodeo. Borat încearcă să se integreze şi prin posesiuni, prin bunuri necesare vieţii în SUA - pentru a se deplasa vrea să îşi cumpere o maşină, pentru protecţie vrea să îşi cumpere o armă. Integrarea lui se face într-un mod propriu: ajunge să cumpere o maşină de îngheţată pentru deplasare şi un urs pentru protecţie.

În toate situaţiile rămâne inadecvat, testează limita interlocutorilor săi, în special prin şocuri de natură sexuală sau rasială. Instructorului de umor îi spune "I had sexy time with my mother-in-law"; instructorului auto îi spune "You will be my boyfriend"; profesoarei de bune-maniere îi arată poze porno cu un fiul său. Unei femei din grupul de feministe îi spune "Listen, pussycat, smile a bit." Anticarului îi oferă drept plată pentru obiectele sparte "hair from pubis". Mănâncă cu politicianul Bob Barr brânză făcută din laptele soţiei sale, spunând că este un obicei kazah. La magazinul de arme întreabă "What is the best gun to defend from a Jew?" Când îşi cumpără maşina insistă ca aceasta să aibă instalat un "pussy magnet" şi apoi întreabă cât de sigur este să omori un grup de ţigani cu maşina, fără ca aceasta să fie lovită. Din tot acest război, toleranţa americană iese relativ bine; oamenii răspund cel mai adesea normal, probabil din sentimentul că nu e treaba lor. Sau din frica de a jigni, de a nu înţelege o diferenţă culturală. Indignarea, deşi prezentă, este totuşi reţinută, aproape politicoasă.

În două scene reuşeşte totuşi să obţină reacţii puternice, de respingere totală. La cina din "înalta societate" din Sud şi la rodeo.

La cină, în momentul prezentărilor, Borat se sărută cu bărbaţii şi dă mâna cu femeile. La masă face conversaţie cu bărbaţii, iar femeilor le face complimente deplasate. Totuşi, se râde. Numeşte un comesean "retardat" (prin înţelegerea greşită a cuvântului "pensionar"), apoi vine la masă cu o pungă cu fecale. Cu toate astea, gazdele spun că, deşi diferenţele culturale sunt vaste, "I think he's a delightful man". Borat reuşeşte să şocheze abia când îi soseşte invitata, o prostituată, moment în care este dat afară.

Scena rodeo-ului a fost, pentru mine, cea mai puternică din film. La rodeo Borat a găsit mediul cel mai intolerant, stereotipurile cele mai puternice. Încă de la început, organizatorul îi spune că arată ca un musulman, că are o figură suspectă: "I see a lot of people, and I think, "There's a dadgum Muslim. I wonder what kind of bomb he's got strapped to him." Shave that dadgum mustache off so you're not so conspicuous..."

La încercarea lui Borat de a-l săruta, i se răspunde:

- I ain't gonna kiss you.

- Why not?

- The people that do the kissing over here are the ones that float around like that.

- In my country, they take them, and they take them to jail and finish them.

- Take 'em out and hang 'em. That's what we're trying to get done here.

Invitat la microfon, într-un gest de cooperare între naţiuni, de împărtăşire de valori culturale, Borat spune:

- Can I say first...we support your war of terror! (aplauze puternice)

- May we show our support to our boys in Iraq. (aplauze puternice)

- May U.S. and A. kill every single terrorist. (aplauze puternice)

- May George Bush drink the blood of every single man, woman and child of Iraq! (aplauze)

- May you destroy their country so that for the next thousand years not even a single lizard will survive in their desert. (aplauze mai puţin convinse)

După acest mini-discurs, publicul, deşi în parte intrigat, era încă binevoitor. Borat purta o haină cu steagul SUA; pe marginile terenului era steagul SUA, în teren un călăreţ purta steagul SUA. Borat începe să cânte, pe melodia imnului SUA, versurile "imnului Kazahstanului". Abia acesta este momentul în care este huiduit copios, abia prin parodierea imnului a atins o sensibilitate fundamentală.

În tot drumul lui prin America, Borat a urmărit "un vis", vis descoperit încă de la începutul filmului, în camera de hotel, privind la televizor serialul Baywatch: Pamela Anderson. Borat se îndrăgosteşte de ea prin televizor şi îşi consolidează imaginea ei prin intermediul revistelor, din care află că "Pamela is a fairly simple girl". Cu Pamela instalată în postură de ideal, putem privi filmul drept un "road movie" (un alt simbol american), în care personajul se dezvoltă treptat, în fiecare nouă scenă este o nouă încercare, o nouă probă care schimbă eroul. Dacă la începutul filmului Borat ratează sensul umorului american, nu pricepe cum funcţionează "a NOT joke" - îi spune instructorului de umor "This suit is NOOOT black" - în final personajul rosteşte fraze ca "Liar liar, pants on fire" şi recunoaşte pe stradă, la Hollywood, o imitaţie a lui Marilyn Monroe. Faptul că acum Borat a înţeles măcar o parte din America este clar pentru spectator atunci când, reţinut de paznicii Pamelei, Borat spune "Pamela, I am not attracted to you anymore. NOT!"

Dacă îl privesc ca pe o comedie, Borat mi se pare un film ratat. Tipul lui de umor rareori iese din tiparul enunţat în motto. Modalităţile de a şoca sunt prea puţin subtile, prea bazate pe sexualitate şi rasism, prea schematice. Privit ca un road movie ratat, în care personajul, la final, se întoarce de unde a plecat, cu minime împrumuturi culturale şi, cu siguranţă, respingând modelul pe care plecase să îl înveţe, mi se pare totuşi interesant. Respingerea modelului american, înfăţişat prin Pamela-ideal, cred că poate fi ilustrată prin fraza de mai jos, din finalul filmului: "I had learned that if you chase a dream, especially one with plastic chests, you can miss the real beauty in front of your eyes."

Note:

(1) Borat: Cultural Learnings of America for Make Benefit Glorious Nation of Kazakhstan, 2006

(2) http://agenda.liternet.ro/articol/8668/Anca-Gradinariu/Fenomenul-Borat.html

(3) http://agenda.liternet.ro/articol/3533/Andrei-Gorzo/Salbaticul-Borat.html

(4) http://agenda.liternet.ro/articol/3453/Alex-Leo-Serban/Teroristul-risului-Borat.html