„Cele două Românii, o Românie a satelor şi una a oraşelor, pe care le-au gândit, le-au propăvăduit şi le-au visat oamenii politici şi ideologii veacului trecut şi în care mai cred încă şi astăzi unii care, ca şi cei din veacul trecut, vreau ca România să fie integrată Europei apusene, deci să fie după chipul şi asemănarea ei, nu s-au format cum aşteptau aceştia. România de azi este încă în plin proces de formaţie, ea îşi caută noua structură. Şi satul şi oraşul trăiesc încă de-a valma, nu s-au diferenţiat, nu s-au cristalizat ca în Europa de apus, fiecare în structuri proprii.
[...]
De fapt, a fost întotdeauna o singură Românie, în care elementul rural a fost hotărâtor şi care n-a reuşit să-şi creeze o viaţă citadină bine cristalizată, cum e cea din Europa de apus. Fenomenul românesc, sub aspectul lui sătesc, trăieşte şi azi viu în întreagă structura Bucureştilor şi a tuturor oraşelor României, pe de altă parte însă, viaţa modernă, cu multiplele ei fenomene de manifestare, a pătruns adânc la sate.”
Postari pe e-mail
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu